Eveniment caritabil: Copiii autisti au nevoie de intelegerea ta !

Poster Lazy Band - autism

Asociatia Glasul Autismului organizeaza vineri 2 noiembrie 2012 in Club Live din Campina un eveniment caritabil pentru copiii ce sufera de aceasta boala.

Eu nu imi pot imagina prin ce trec acei parinti care au copii ce sufera de aceasta boala. Copii care nu au parte de o copilarie tocmai normala datorita acestei boli, dar care ajutati pot avea parte de una apropiata de cea a copiilor care nu sufera de aceasta boala.

Daca vrei sa ajuti participa Vineri, 2 noiembrie la Concert Lazy Band (Andrei Stanciu – Chitara; Andreea Stirbu- Voce, Ati de Chile  – tobe, Andreas Aron – contrabass) in CLUB LIVE Campina. Biletul (15 lei) si faptul ca vei duce vorba mai departe sunt donatia ta
pentru Asociatia Glasul Autismului.

Asociatia Glasul Autismului a fost infiintata in septembrie 2012 de doua mamici  din Campina care au copii cu tulburari din spectrul autist si se doreste a fi un  centru care sa furnizeze servicii de calitate parintilor si copiilor  care se confrunta cu probleme similare.

Daca nu poti participa la eveniment, poti ajuta donand in conturile de mai jos sau poti promova acest eveniment caritabil. Nu ramane indiferent, orice ajutor este cu siguranta binevenit.

Pentru alte donatii:
ASOCIATIA “GLASUL AUTISMULUI”
CUI:30633268
SERIA A, NR: 0669893
COD IBAN:RO75RNCB0208129448470001

RON: RO48RNCB0208129448470002-EURO
BANCA: BCR-SUCURSALA CAMPINA

Copiii de azi vs copiii din generatia mea !

copil-care-se-uita-pe-iphone

Am sa incep sa vorbesc despre copiii din generatia mea (care de fapt nu mai sunt copii in ziua de azi).

Cand eram eu copil, pe la varsta de 6-7 ani nu aveam alta grija decat sa ma duc la scoala, sa vin acasa, sa-mi fac temele (mint evident, ma gandeam deja la joaca) si sa ies afara sa ma joc alaturi de alti copii. Vacanta de vara mi-o petreceam la casa bunicilor, unde la fel aveam cateva responsabilitati (pe care le ignoram cu nesimtire, doar eram copil, nu imi statea mie capul la hranitul gainilor si porcilor, aia era treaba bunicii evident). Imi petreceam toata ziua la “gârlă” alaturi de alti copii, ma duceam la pescuit, ne jucam fotbal, ne jucam impuscatea, iar seara vanam radăști pentru a ne face coliere din coarnele lor (cu cat mai mari cu atat mai smecheri eram).

Pe la 14 ani, am intrat pentru prima oara in contact cu un calculator, care nu era al meu, era al unui var, iar primul joc pe care l-am jucat a fost Age of Empires. M-a prins atat de tare incat nu mai vroiam sa plec de la el, dar nu am avut incotro. In schimb, ma duceam cat puteam de des la el sa ma joc. Peste cativa ani au aparut salile de internet & games, prin care imi petreceam majoritatea timpului liber (uneori si cel in care ar fi trebuit sa fiu la scoala).

Cam asa s-ar insuma copilaria mea, una relativ normala, fara plecari din tara la mare prin nu stiu ce tari calde, fara Iphone la gat de la 7 ani, fara iPad sa merg pe strada cu el si alte lucruri. Evident, putem spune ca nu existau pe vremea aceea, dar sincer sa fiu nu cred ca parintii si le-ar fi permis pe vremurile respective.


Ieri, mergand spre casa, in autobuz am auzit o copila (care nu cred ca avea mai mult de 4-5 ani) spunand bunicii sale ca a mers in vara la mare cu avionul in Creta. Si asa mi-a trecut prin gand faptul ca in ziua de azi copiii sunt foarte privilegiati.

Au access la atatea gadgeturi, informatii si parintii ii duc in locuri exotice. S-a dus vremea cu petrecutul vacantei la casa bunicilor, ei vor sa mearga la terasa in weekend, iar vara sa plece in Grecia sau alte tari unde sa-si petreaca vacanta. Si totusi, desi parintii le ofera asa multe lucruri si ii rasfata, ei nu dau randament (ma refer strict la cei lenesi). Cand zic ca nu dau randament, ma refer la faptul ca nu sunt in stare sa-si ia diploma de bacalaureat. Cand mai vad si la stiri diversi indivizi care spun ca nu au nevoie de ea, ca ei ai scoala vietii imi vine sa ma duc acolo si sa le dau 2 palme peste ceafa ca sa se trezeasca la realitate.

In ziua de azi copiii la scoala sunt mai interesati de statutul social pe care il au si cum il pot creste in fata colegilor, nu de ce ar trebui sa invete. In timpul orelor sunt mai interesati sa stea pe facebook de pe smartphone-urile cumparate de parinti decat sa fie atenti la ce preda profesorul. Sunt mai interesati sa chiuleasca si sa mearga la terasa unde sa poata barfi linistiti decat sa se plictiseasca la ore (ca doar ei nu se duc acolo sa invete, se duc ca sa treaca timpul).

Concluzia mea este ca, desi au acces la multe lucruri la care generatia mea nu a avut, unii din generatiile acestea privilegiate nu vor sa profite de oportunitatile respective pentru a ajunge cineva in viata si ma intristez. Ma intristez la gandul ca daca aveam si eu acces la toate aceste oportunitati cand eram copil poate acum eram CEO la vreo multi-nationala (ma indoiesc, dar am dreptul sa visez).

Ce parere aveti? Sunt copiii din ziua de azi privilegiati sau nu?