Copiii de azi vs copiii din generatia mea !

copil-care-se-uita-pe-iphone

Am sa incep sa vorbesc despre copiii din generatia mea (care de fapt nu mai sunt copii in ziua de azi).

Cand eram eu copil, pe la varsta de 6-7 ani nu aveam alta grija decat sa ma duc la scoala, sa vin acasa, sa-mi fac temele (mint evident, ma gandeam deja la joaca) si sa ies afara sa ma joc alaturi de alti copii. Vacanta de vara mi-o petreceam la casa bunicilor, unde la fel aveam cateva responsabilitati (pe care le ignoram cu nesimtire, doar eram copil, nu imi statea mie capul la hranitul gainilor si porcilor, aia era treaba bunicii evident). Imi petreceam toata ziua la “gârlă” alaturi de alti copii, ma duceam la pescuit, ne jucam fotbal, ne jucam impuscatea, iar seara vanam radăști pentru a ne face coliere din coarnele lor (cu cat mai mari cu atat mai smecheri eram).

Pe la 14 ani, am intrat pentru prima oara in contact cu un calculator, care nu era al meu, era al unui var, iar primul joc pe care l-am jucat a fost Age of Empires. M-a prins atat de tare incat nu mai vroiam sa plec de la el, dar nu am avut incotro. In schimb, ma duceam cat puteam de des la el sa ma joc. Peste cativa ani au aparut salile de internet & games, prin care imi petreceam majoritatea timpului liber (uneori si cel in care ar fi trebuit sa fiu la scoala).

Cam asa s-ar insuma copilaria mea, una relativ normala, fara plecari din tara la mare prin nu stiu ce tari calde, fara Iphone la gat de la 7 ani, fara iPad sa merg pe strada cu el si alte lucruri. Evident, putem spune ca nu existau pe vremea aceea, dar sincer sa fiu nu cred ca parintii si le-ar fi permis pe vremurile respective.


Ieri, mergand spre casa, in autobuz am auzit o copila (care nu cred ca avea mai mult de 4-5 ani) spunand bunicii sale ca a mers in vara la mare cu avionul in Creta. Si asa mi-a trecut prin gand faptul ca in ziua de azi copiii sunt foarte privilegiati.

Au access la atatea gadgeturi, informatii si parintii ii duc in locuri exotice. S-a dus vremea cu petrecutul vacantei la casa bunicilor, ei vor sa mearga la terasa in weekend, iar vara sa plece in Grecia sau alte tari unde sa-si petreaca vacanta. Si totusi, desi parintii le ofera asa multe lucruri si ii rasfata, ei nu dau randament (ma refer strict la cei lenesi). Cand zic ca nu dau randament, ma refer la faptul ca nu sunt in stare sa-si ia diploma de bacalaureat. Cand mai vad si la stiri diversi indivizi care spun ca nu au nevoie de ea, ca ei ai scoala vietii imi vine sa ma duc acolo si sa le dau 2 palme peste ceafa ca sa se trezeasca la realitate.

In ziua de azi copiii la scoala sunt mai interesati de statutul social pe care il au si cum il pot creste in fata colegilor, nu de ce ar trebui sa invete. In timpul orelor sunt mai interesati sa stea pe facebook de pe smartphone-urile cumparate de parinti decat sa fie atenti la ce preda profesorul. Sunt mai interesati sa chiuleasca si sa mearga la terasa unde sa poata barfi linistiti decat sa se plictiseasca la ore (ca doar ei nu se duc acolo sa invete, se duc ca sa treaca timpul).

Concluzia mea este ca, desi au acces la multe lucruri la care generatia mea nu a avut, unii din generatiile acestea privilegiate nu vor sa profite de oportunitatile respective pentru a ajunge cineva in viata si ma intristez. Ma intristez la gandul ca daca aveam si eu acces la toate aceste oportunitati cand eram copil poate acum eram CEO la vreo multi-nationala (ma indoiesc, dar am dreptul sa visez).

Ce parere aveti? Sunt copiii din ziua de azi privilegiati sau nu?

4 Comments

  1. Societatea în care trăim s-a schimbat. Standardele de viață au evoluat. Posibilitățile părinților sunt acum altele și, desigur, copiii știu asta. S-au născut și au deschis ochii într-o lume care se mișcă mult mai repede decât acum 20, sau 50, sau 100 de ani.
    Este aproape imoral să-i ceri copilului tău să respecte regulile pe care le respectai tu acum 20 de ani. La fel de indecent este să refuzi a-i acorda copilului tău partea care i se cuvine din „avantajele” evoluției tale ca părinte.
    Desigur, totul trebuie să se facă respectând niște limite ale unei normalități foarte bine explicate și pe deplin înțelese de către ambele părți. Și aici intervine marea problemă …
    Și ca să închei apoteotic, „o să vezi tu când o să ai copii” :))

    Reply
    • Cu siguranta este asa. Eu doar expuneam punctul de vedere ca in ziua de azi copii au acces la mai multe informatii si totusi nu performeaza (unii dintre ei).
      Legat de voi vedea eu cand o sa am copii, cu siguranta ca asa va fi. Le voi oferi tot ce pot si tot ce merita.

      Reply
  2. Asta mică a mea are 6 luni. Are cele mai interesante, zgomotoase şi colorate jucării pe care le poţi cumpăra. Favoritele ei sunt: telecomanda de la LCD, mouse-ul şi tastatura. Laptop-ul albastru al mătuşii este însă de departe cel mai interesant :))

    Reply
  3. Parinti tai cred ca s-au gandit si ei cu groaza la generatia ce va urma, bunici tai la fel, deci nici tu nu faci excepti.
    Gandeste-te putin cum vor vedea acest subeict copii, nepoti tai, cred ca vor fi mai mult decat ingroziti daca stai sa te gandesti putin, e oarecum ceva firesc sa te preocupe astfel de teme.
    Insa nu e deloc placut sa vezi ca degradarea, dezmatul este tot mai mare(prea mare dupa parerea mea).

    Reply

Leave a Comment.