Amintiri din copilarie…de Kriogen

Vă povesteam eu acum ceva vreme, despre cât de năzdrăvan eram eu în copilarie. Ei bine….aia era doar o mică parte din tâmpeniile pe care le-am făcut de-a lungul copilăriei mele.

O să vă povestesc o întâmplare care mi-a lasat un semn în barbă, ca nah, așa suntem noi copii, facem tâmpenii și rămânem cu semne și amintiri.

Era iarna, și toți copii din sat se adunau pe uliță să se dea cu sania. Evident, eu nu faceam excepție de la așa o activitate distractivă și în fiecare zi eram prezent. Intr-o zi m-am hotărât eu că nu sunt mai prost slab pregatit decât ceilalți care se dadeau în fund pe sanie. Așa că m-am așezat în fund pe sanie și mi-am dat drumu la vale. Ce nu știa tontu de mine este că dacă te dai în fund trebuie să știi să și cotești din picioare nu din mâini ca pe burtă. Neștiind să cotesc am ajuns undeva pe marginea drumului, pe o porțiune unde zăpada era topită. Bineințeles că sania s-a oprit pe loc, iar eu am planat cu barba într-un suport de țeavă de gaze. Uite așa m-am ales cu o frumoasa tăietură în barbă, pe care o port și acum ca amintire.

Evident că ceilalți cu care mai eram m-au dus repede acasă, nu că mi-ar fi purtat grija, dar nah, le patam pârtia de sânge și nu era frumos din partea mea. Fiind răcoare afară nu prea simțeam mare lucru, dar alta a fost treaba când am intrat în casa la căldură. Mama grijulie m-a așezat repede în pat, mi-a aplicat o compresă cu apa rece și dai muncă de convingere cu mine să mă ducă la spital. Eu capricorn(încăpățânat) cum sunt nu vroiam nici în ruptul capului.

Neavând încotro am mers și la spital, unde m-a cam chinuit un doctor….și tare rău îmi pare că nu exista pe vremea aia o crema cum e Bionect. Așa scăpam și eu de dureri și nici nu mai aveam semnul în barbă.

Sper doar că parinții din ziua de azi sunt pregătiți macar cu un spray sau o crema Bionect în casă, ca doar indiferent dacă s-a inventat internetul, copii vor fi copii și julituri, arsuri sau tăieturi vor avea intotdeauna. Iar dacă nu, pot participa la un concurs pe facebook unde au șansa să câștige un tub de crema făcătoare de minuni când vine vorba de taieturi, arsuri de gradul I sau II, zgârieturilor și leziunilor.

Acum că v-am povestit o intâmplare din copilaria mea, e rândul vostru să imi povestiți una din care ați ramas cu un semn. Aștept poveștile voastre printr-un comentariu. Cea mai bună poveste va fi premiată de către mine, că doar mă știți, îmi place să-mi premiez cititorii.

5 Comments

  1. Prin ’91 când asistentele tv şi show-urile de divertisment nu erau decât utopie, când discotecile bubuiau a Doctor Alban şi fetele erau simple iar băieţii deloc epitaţi… pe vremea aia, de-ar fi existat Puya cu al lui ” SUS PE BAR”, jur că aş fi fost personajul perfect pentru o parodie de videoclip.
    Aveam 3 ani… şi ca orice fata, îmi plăcea de pe atunci să fiu la înălţime. Pentru că nu măsuram mai mult de 1 m, aveam plăcerea de a mă cocoţa pe orice m-ar fi ajutat să fiu cât mai sus. (Veţi spune că eram precum o maimuţică, dar nu e chiar aşa) Îmi plăcea încă de pe atunci să privesc lucrurile în ansamblu, fără să fiu nevoită să-mi lungesc gîtul sau să mă ridic pe vârfuri. Eram un copil.
    Era o zi de vară. Din povestirile mamei am aflat că în ziua respectivă nu aveam stare. Eram extrem de agitată ( nu aveam ADHD :)) ) Dupa ce am “escaladat” toata mobila din casa, am aterizat in bucatarie… “sus pe MASA” si nu pe bar. Si pentru ca nu se putea discuta cu mine nicicum ( mama tot incerca sa ma dea jos repetandu-mi ca o sa ma lovesc) am fost lasata in pace o fractiune de secunda… mai mult decat suficient sa ma dezechilibrez si sa aterizez cu obrazul in coltul de la bufet. Va imaginati de show a inceput. Oana Zavoranu ar fi fost invidioasa pe coardele mele vocale, cu siguranta i-as fi facut concurenta!
    Asadar, pasiunea mea de a fi la inaltime si-a lasat amprenta asupra obrazului meu. Si azi… dupa 20 de ani inca mai pastrez “cu mandrie” urma acelei zile.
    Poate daca atunci… draga mea mama ar fi avut o crema Bionect, astazi as fi avut un obraz stang fara gropita, iar amintirea acelei lovituri ar fi ramas istorie!
    Cam asta e povestea … care are si un mesaj catre tinerele care adora sa stea ” sus pe bar”! Aveti grija… in ce va infigeti fata! :))))

    Reply

Leave a Comment.