Imi iubesc nepotica !

Nepotica mea scumpa

Dupa cum spuneam si in descrierea mea, sunt foarte fericit de 10 luni pentru ca de atunci un suflet curat si nevinovat isi face veacul prin casa. Ma refer bineinteles la scumpa mea nepotica in varsta de 10 luni. Imi aduc aminte si acum prima zi cand am vazut-o, era doar cat palmele mele cand a iesit din maternitate, si acum deja are 10 luni (off ce repede trece timpul). Acum deja incepe sa stea in picioare, sa rada cand ma vede si cand are chef, sta linistita cand o iau in brate sa o pup.

Orice s-ar intampla in cursul zilei, la 17:30 cand ajung acasa si intru pe usa, o aud razand in dormitor, si vad o fata micuta ce se uita la mine….si ca prin minune, indiferent de starea pe care o am ma inveselesc instant. Nu cred ca sunt singurul caruia i se intampla asta, mai mult ca sigur si altora, cel mai des parintilor ce vin obositi de la servici, isi vad copilul si parca tot din jurul lor dispare si ramane doar imaginea acelui copil minunat.

Da…imi iubesc nepotica, si abia astept sa am si eu un copil al meu pe care sa il iau in brate de cum ajung acasa, sa ma plimb cu el pe afara si sa ma umplu de bucurie cand lumea ma opreste pe strada si exclama: “vai ce copil frumos, sa-ti traiasca !”.

Voi va iubiti nepotii/nepoatele? Cat de mult va bucurati cand ii vedeti? Intreb de nepoti si nepoate pentru ca cei care sunt parinti e de la sine inteles ca sunt cei mai fericiti din lume cand isi vad copii.

Craciun Fericit / Merry Christmas !

Mai sunt doua zile pana vine Craciunul. Toti copii sunt entuziasmati de aceasta sarbatoare cu ocazia careia primesc cadouri multe de la Mos Craciun (parinti/rude). Ma intreb oare noi adultii ne mai bucuram la fel de mult cum o faceam in copilarie? Daca nu…oare de ce? Sa fie din cauza grijilor, sa fie din cauza faptului ca ne-am maturizat si nu mai vedem Craciunul ca un motiv de bucurie (nu mai primim jucarii si dulciuri de la rude si parinti)? Sau pur si simplu copilul din noi a murit si vedem aceasta sarbatoare ca pe o zi normala din viata noastra banala?

Sincer as vrea sa cred ca, copilul din mine nu a murit…si desi nu sunt la fel de entuziasmat ca in copilarie sunt totusi fericit ca se apropie aceasta sarbatoare. Sunt fericit ca voi petrece o zi cu cei dragi, voi putea sa iau cadouri nepotelei mele scumpe, am sa beau un pahar de vin cu fratii si cu tatal meu si vom sta toti la o masa ca o familie. Lucru care la noi nu se intampla in fiecare zi…datorita faptului ca varsta si viata ne croieste un drum fiecaruia.

Probabil de aceea noi cei adulti uitam sa sarbatorim cum se cuvine, uitam sa imbratisam spiritul Craciunului.

Sper totusi, ca voi cei care o sa cititi acest articol, sa va bucurati la fel de mult ca si mine de aceasta zi alaturi de cei dragi voua si sa nu uitati ca desi ne-am maturizat, in fiecare dintre noi exista un copil.

Craciun Fericit va urez tuturor !

Poza via: Curierulfiscal